duminică, 30 octombrie 2011

Sburatorul



De ce a trebuit sa te cunosc? De ce te-am lasat sa-mi patrunzi in minte si in suflet? Stiam ca nu va exista un final fericit. Sau cel putin, nu unul din care sa facem amandoi parte.

Stiam. Instinctul nu m-a inselat niciodata pana acum. Si desi cunosteam ce va urma, nu m-am putut abtine. Privirea ta, zambetul tau, gandurile tale.. toate exercitau asupra mea o atractie fatala. Sa ma impotrivesc.. dar ce folos? Doar as fi amanat inevitabilul. Ca un sinucigas, am facut un pas si m-am aruncat in gol. Cu incredere si speranta, fara parasuta, fara coarda de siguranta. A fost un zbor interesant, care ar fi pus la incercare priceperea oricarui aventurier. Am reusit. Te-am prins si esti a mea acum..

Dar cat ma insel.. Noi nu suntem facuti sa zburam impreuna. A fost o iluzie care usor usor incepe sa se evapore, precum ceata intr-o zi de toamna. Nu ai fost niciodata a mea si nici nu vei fi. In final, se pare ca oricat am incerca sa ne impotrivim, lucrurile isi vor urma cursul firesc.

-Ultima duminica din luna octombrie este ziua mea preferata din an. Intr-o clipa magica, putem sa ne intoarcem in timp si sa retraim viata pentru ora. Dar si aceasta este o iluzie.. Timpul zboara si nu-l putem opri, precum si noi vom zbura de acum incolo in directii diferite.-

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Cronica unei povesti



Capitolul I - Inceputul

Zburand prin lume, gonind catre zari ascunse, te-am observat doar pentru o clipa, in treacat, si m-ai facut sa ma opresc. Cu ochii mari si un ras inocent ai reusit sa-mi atragi atentia si sa ma faci sa zambesc. M-ai luat prin surprindere si, vrand-nevrand, am inceput sa alergam impreuna spre necunoscut.


Capitolul II - O oarecare zi

Calm... Liniste... Sunt fericit. Poate maine nu voi mai fi. Sau poate da. Ce rost are sa ma gandesc la ziua ce va sa vina? Nu ma intereseaza. Acum esti ghemuita in bratele mele si, in acest moment, asta este tot ce conteaza. Rautatea altora, instrainarea lor nu ne pot atinge. O clipa efemera ce-o voi purta cu mine si n-o voi lasa sa se disipe in uitare.


Capitolul III - Epilog

Stiam ca finalul va fi acesta, dar nu il asteptam atat de repede. Cel putin, speram sa fie o zi cu soare. Nu-i nimic, soarele il pastrez in suflet, alaturi de cateva amintiri unice. Pentru ele, iti multumesc. Ai fost o gura de aer proaspat intr-un ocean sufocant. 
Acum o sa plec, fara regrete, fara sa privesc inapoi. O sa-mi reiau goana prin hatisurile intunecate.

marți, 22 februarie 2011

Doar o amintire.



[...] Un ultim suspin si ea cade epuizata. Deschide ochii si ma priveste ca un copil ce tocmai si-a primit portia de bomboane. Sunt fericita cu tine, imi spune. Stiu, ii raspund zambind. Nu este prima si nici ultima care imi spune asta. Si toate au stat in acelasi pat si in acelasi loc in care sta si ea.
O raza de soare patrunde printre jaluzelele trase si ii lumineaza parul blond, ondulat. Are ochii albastri, ca un caine husky. Din cauza asta oare i-o fi placand la nebunie doggy-style? Nu cred.. Probabil pentru ca o patrund adanc si ii ating punctul G.. Hmm, imi vine o idee traznita. Ochii ei se potrivesc cu lenjeria de pat.. Fata asta mereu se asorteaza, chiar si atunci cand nu poarta nimic pe pielea bronzata la solar..
Ah, ce sani mari si rotunzi, si niste sfarcuri asa mari si erecte. Unul din ele se resimte si pastreaza o urma de dinti - scuza-ma, m-am lasat purtat de val..dar poate nici tu n-ar fi trebuit sa-ti infigi asa tare unghiile in spatele meu.
Se ridica  si se preface ca-si cauta chiloteii, aplecandu-se doar din sold, cu picioarele drepte. Stie ca privirea feselor bombate si a labiilor ma innebuneste. Tarfulita mica, vad ca nu ti-a ajuns.. treci inapoi in pat. [...]

O alta amintire, un alt zambet pastrat in sufletul meu, o alta caramida ce incearca sa umple golul lasat de tine...

marți, 11 ianuarie 2011

Marturisire



Sunt mintit de propriile ganduri, dar tu stii adevarul.
Probabil ma dau de gol ochii mei albastri plini de dorinta care te dezbraca din priviri, care fac bretelele acele subtiri de la rochita inflorata pe care o porti sa alunece de pe umerii goi si sa imi expuna toata goliciunea ta.
Proabil narile mele umflate in vant ce vor sa capteze fiecare molecula de parfum pe care il emana trupul tau proaspat mangaiat de uleiul fin cu aroma de migdale ce-l folosesti dupa dus.
Probabil urechile mele ciulite vrand sa asculte fiecare cuvant soptit de buzele tale rosii, atat de dulci si de fierbinti.
Esti fantezia mea si doar atat vei ramane.