marți, 11 ianuarie 2011

Marturisire



Sunt mintit de propriile ganduri, dar tu stii adevarul.
Probabil ma dau de gol ochii mei albastri plini de dorinta care te dezbraca din priviri, care fac bretelele acele subtiri de la rochita inflorata pe care o porti sa alunece de pe umerii goi si sa imi expuna toata goliciunea ta.
Proabil narile mele umflate in vant ce vor sa capteze fiecare molecula de parfum pe care il emana trupul tau proaspat mangaiat de uleiul fin cu aroma de migdale ce-l folosesti dupa dus.
Probabil urechile mele ciulite vrand sa asculte fiecare cuvant soptit de buzele tale rosii, atat de dulci si de fierbinti.
Esti fantezia mea si doar atat vei ramane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu