miercuri, 20 ianuarie 2010

Visul unei nopti de iarna


 
Azi de dimineata m-am trezit brusc. Am crezut ca sunt nebun. Si pana sa-mi dau seama ca am visat toata noaptea, tot buimac am fost. Nici acum nu stiu sigur care e adevarul. Haideti sa va povestesc din cele intamplate.
Mie imi place sahul. Stiu, o sa aud acum comentarii de genul: ia uite si la tocilarul asta, pana si in vis se gandeste la sah. Dar sa stiti ca nu e asa. Fiti atenti. Se facea ca ajunsesem in finala unui mare concurs international, cu un jucator ilustru. Castigase toate partidele de pana atunci, fara sa depuna mari eforturi. Pesemne ca ii intimida pe adversari si acestia cedau inainte de vreme, dar mie nu mi-a lasat impresia ca ar fi atat de infricosator. Si am inceput sa jucam. El face prima miscare si inainteaza un pion. Eu, am zis sa fiu mai indraznet, doar jucam in finala. Asa ca i-am luat dama. Stupoare mare in audienta, se consulta regulamentul. Arbitrul de tusa da din cap aprobator, mutarea a fost perfect regulamentara. Va dati seama, cu un asemenea avantaj, victoria o aveam in fata ochilor. Dar adversarul meu, pasionat de filmele cu Bruce Lee, cu o miscare a mainii foarte rapida, imi ia si regele si regina. Stupoare si mai mare. Acelasi regulament, acelasi verdict. Si meciul a inceput sa se joace. Pana sa ne dam seama ce se intampla, pe tabla de sah au ramas numai doi nebuni. Al meu era de alb. Adversarul avea nebunul de negru. Si oricum am fi mutat piesele, nimeni nu putea castiga. Ce puteam face? Adversarul a zis ca isi face nebunul sa fie de alb si vine de partea mea. Chiar daca asa am fi castigat amandoi, i-am zis ca regulamentul interzice asta. Atunci mi-a zis sa-l fac pe al meu nebun de negru si sa ma duc in partea lui. Nici asta n-am vrut. Atunci adversarul a facut ceva la care nu ma asteptam. A venit si mi-a cerut scuze. Mi-a zis ca ii pare rau ca nu am putut sa trec peste reguli. Ii pare rau ca a vrut binele amandurora si ca a vrut sa castigam amandoi. Ii pare rau ca a crezut in mine ca pot mai mult. Apoi a recunoscut remiza.
I-am acceptat scuzele. Pentru ca eu nu i-am cerut nimic din toate astea. Nu am vrut sa-mi ofere nimic. A fost vina lui ca mi-a cerut mai mult decat i-as fi putut eu oferi. A fost vina lui ca a crezut in mine mai mult decat am putut-o face eu. Regulile sunt reguli si eu nu le pot depasi. Si in plus, de ce ar trebui sa castigam amandoi?. Vreau ca doar mie sa-mi fie bine.
Apoi m-am trezit buimac, asa cum va spuneam la inceput. Si ca un nebun ce sunt, am deschis geamul si am tras cu putere in piept aerul rece al iernii. Cred ca am racit, asa ca o sa stau in pat si o sa citesc Regulamentul Sahului. Probabil am cartea gresita pentru ca paginile ei sunt goale. Ah, stati asa, pe prima pagina scrie un rand.:"In razboi si in sah nu sunt reguli".

Un comentariu:

  1. Nici in GO (sah chinezesc) :) Abia astept sa jucam impreuna sah. Imi place foarte mult cum scrii.

    RăspundețiȘtergere