A inceput sa ninga. Iar. Din nou. Parca ar fi luna ianuarie. Parca ar fi iarna si ninsoarea ar fi un fenomen normal in aceast anotimp. Pana acum ti-a placut zapada. O asteptai mereu cu sufletul la gura. Nu stiai cu exactitate cand va veni, dar erai pregatita pentru ea. Stiai ca va fi frumoasa, alba, rece, dar cu toate astea, ne va incalzi sufletul. Apoi, cand te asteptai mai putin, isi facea simtita prezenta. Mai intai timid, cu cativa fulgi, apoi se dezlantuia si reusea sa ne acopere cu patura ei. Ne simteam in siguranta. Era liniste. Focul din inimile noastre ardea si ne tinea de cald. Acea zapada tinea mult timp si nu se topea cu una, cu doua, la orice adiere de vant. Vremurile acestea au trecut insa.
Zapada care a cazut in ultimele zile este diferita. Cum ar spune `cea Miorita, cu lana plavita: De trei zile-ncoace, gura nu-mi mai tace, zapada nu-mi mai place'. De ce nu-ti mai place omatul, Miorito? Pentru ca vremea lui a trecut? Nu a trecut. Pentru ca ai crescut? Crezi ca esti prea matura pentru a te bucura de zapada? Nu. Hai sa-ti spun eu de ce. Pentru ca nu te asteptai la ea. Ai vazut putin soare afara si ai crezut ca asa o sa fie in continuare. Ti s-au incalzit trupul si sufletul. Ai crezut ca asta o sa te astepte si in perioada urmatoare. Dar a inceput sa ninga brusc. Te bulverseaza. Nu stii ce sa mai crezi. Ori e alba, ori e neagra. Ori e calda, ori e rece. Te asteptai la caldura si stiu ca ti-ai fi dorit-o, dar nu o vei primi. Te asteapta numai frig. Daca mai ai dubii, deschide geamul si trage adanc aer in piept. Te vei trezi la realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu